De dor...

Draga mea, imi este uneori atat de dor de tine. O parte din sufletul meu a plecat acum 5 ani cu tine si o parte din sufletul tau a ramas la mine.
Te iubesc si abia astept sa te strang in brate

Smochin

Mai lasă-mă, Doamne, încă un an,
În frunza cea verde şi-amară
Să urce izvorul luminii prin ram,
Ca rodul dorit să apară.

Zadarnic am stat în pământul cel gras
Cu apele dulci lângă mine,
Căci seva cea vie în fructe n-am tras.
Mi-s frunzele goale de Tine…

A mea rădăcină de mult a pierdut
Dorinţa de-a creşte spre ape
Frumos, dar pustiu pe pământ am crescut
Şi-acum, umbre vin să mă-ngroape.

Cu ochiul Tău cauţi vreun fruct rumenit
În noaptea cea verde şi-adâncă,
Dar umbră şi umbră e tot ce-am rodit…
O, nu-mi blestema viaţa încă!

În inima mea de smochin fără rod
Mă plouă cu apa Ta vie!
Din lacrima crengii - durerii izvod
-La anul, smochine-or să fie!


Ca şi Rut

Ca şi Rut mă aplec spre pământ, mă ridic,
Să adun rodul Tău de pe-ogor, spic cu spic,
Om cu om, pentru Tine, fie bun, fie rău
-Orice boabă-i platită cu sângele Tau.

Secerişul e-ntins, spice multe mai cad,
Vreau s-alerg, să le strâng, iar când palmele-mi ard
Şi când snopul devine mai greu, tot mai greu,
Să le pun la picioarele Mirelui meu.


Uitare

N-am ştiut niciodată cât poate să doară
Bucuria uitării într-o minte de zdrenţe.
Crezând c-a-nvăţat în sfârşit să dispară,
Iubirea se cerne cu ploaia-n cadenţe.

Trotuarul îmi plânge-n baltoace triumful
-În ele mă vad şi mă sperii de moarte.
Uitarea iubirii m-aruncă-n adâncul
Care pe mine de mine încet mă desparte.


Fiu

Primeste-ma , Tata
Mi-e sufletul zob.
Din zarile toate,
de peste pamanturi si mari colindate,
averea ce-am strans
e pumnul de lacrimi
sfielnic adus...
Sunt lacrimi de rob.
Sunt lacrimi de lut.
Am pierdut
tot ce-a fost mai de pret...
am vandut
ce mi-ai dat
la diversi precupeti
si ma-ntorc sangerat
si descult...si sfarsit.
Nu mai vreau nimic
dacat
sa m-atingi cu-a Ta mana pe frunte
si sa stiu ca ma ierti
Doar atat.


Micime

Sunt atat de marunt,
ca un fir de par carunt
rasarit nedorit
sub coroana de rege a acestui pamant
Sunt atat de neinsemnat,
ca un fir de nisip
in nisipul necantarit si nemasurat
din desertul arzand.
Sunt o soapta slaba, un sunet
langa glasul de tunet
al marilor si oceanelor.
Nu se aude nici inima mea cum se zbate
in acelasi tic-tacdintre viata si moarte.
Sunt atat de marunt,
totusi Tu ma stii unde sunt
si-ntre mii de planete sau stele
ai ales sa iubesti bataia inimii mele.


Christ

Priveste-I mainile.
Au fost muscate
de ruginitul cui al urii tale¦
Amarul tot s-a strans in doua palme
ce-au inflorit iubirea in petale.
Priveste-I fruntea. Nu e-incununata
de-ai slavei lauri - lumea, doar, ii poarta;
tu n-ai ales sa-I dai o frunza vie,
ci-un spin uscat din viata ta cea moarta.
Priveste-I coasta si priveste-I ochii
Iubirea rastignita si-astazi plange.
Tu L-ai strapuns cu sulita durerii,
El ti-a raspuns cu apa si cu sange.


Dor

S-a stins in suflet dorul dupa Tine
Cum lacrima se strange-n pleoape-ntai
'Nainte sa-si reverse amaraciunea
Pe-obrajii arsi de ruga si tamai

Uscata-i viata in mine, prizoniera,
Imi crapa ca o coaja de pamant
Care a uitat demult ce e izvorul
Si-n care florile-au murit de mult.

Se scutura durerea-n frunze moarte
Din pomul de rugina ce am ajuns
Atata uscaciune e in mine
Si-atatea zlie goale-n traista am strans.

Mi-e dor de glasul Tau, Izvor de viata,
Sa stergi din suflet tot ce a durut,
Din Mana Ta sa sorb iar Apa Vie,
Sa-nvie dragostea de la-nceput.