TE IUBESC , TATI !

Te iubesc ! Si regret ca nu ti-am spus-o mai des . Ti-ai terminat calatoria pe acest pamant atat de brusc si neasteptat , incat inca te mai caut cu privirea asteptandu-ma se te zaresc in parc cu fetele sau in bucatarie privind pe geam . Imi este sufletul sfasiat si nu stiu cum o sa traiesc fara tine . Stiu unde esti , stiu ca iti este bine ; mai bine decat oricand , mai bine decat imi pot eu imagina , dar absenta ta doare teribil .
De cand am deschis ochii pana acum tu ai fost langa mine . Stiam ca sunt in siguranta , ca oricat de dificila este situatia totul e ok , cat timp esti langa mine.
Ii multumesc Domnului ca ne-a raspuns la rugaciuni si ca tu esti acum intr-un loc minunat , dar in acelasi timp ma rog Lui sa-mi dea putere sa indur viata fara tine.

INCA UN AN FARA TINE...

A suferi...

A sti
Ce-nseamna-a suferi
e sa ajungi
sa-nveti s-asculti
in toamne lungi
copaci desculti...
Si-atunci sa plangi
prin frunze moi
in cant de ploi...
Sa-ncerci s-aduni
de prin noroi,
si amintiri
si trandafiri...
Sa-ncerci in zbor
s-ajungi la nori
cu aripi de dor,
sa-ntrebi cocori
daca au zarit
un vis pribeag
in infinit...

A suferi
inseamn-a sti
ce-i zborul frant al inimii
rug inghetat,
dar neuitat,
un dor tacut,
necunoscut,
un cant pierdut...
Inseamn-a fi avut vreodat'
in sufletul greu tulburat
neimpliniri
si nerostiri...
Argint fugar
de plans amar,
ivit in zori
pe ochi si flori,
printre fiori...

A suferi
inseamn-a sti
cum e sa fi
o frunza plansa pe trotuar,
purtand o lacrima de jar
in al nervurii labirint,
un pescarus izbit de val,
ranit de stanca unui mal
inselator,
cum e cand dorurile dor
si cand sperantele iti mor
si te si mint

A suferi
e-un verb prea crud
in ochiul ud
de plans ascuns...
E-un colt de cer
ramas stingher
si nepatruns,
e un curcubeu insangerat
ce in potiru-i fermecat
din viata doar dureri a strans...
E clipa grea
ce poarta in ea
un cantec trist si-ncatusat,
inchis in suflet si lasat
sa fie vesnic necantat...

Te iubesc ! ( dar tu stii asta deja )

Gandaceii de apa si libelulele

Jos sub suprafata unul lac linistit locuia o mica colonie de gandacei de apa.. Era o colonie fericita, traind departe de lumina soarelui. De foarte multe luni gandaceii erau foarte ocupati scormonind in namolul de pe fundul lacului.

Totusi ei au observat ca din cand in cand cineva din colonia lor isi pierdea interesul fata de ceea ce se intampla in colonie. Ajungea sa se agate de tuplina unui nufar si incet incet urca pe el . Si de atunci nu-l mai vedea nimeni.

-“Priviti” a strigat unul din gandacei “unul din colonia noastra s-a suit pe tulpina de nufar. Oare unde se duce”.

Sus,sus,sus urca gandacelul incet. Si chiar cand ei in priveau a disparut la suprafata apei. Prietenii lui au asteptat, si au asteptat, dar el nu s-a mai intors.

-“Ati vazut ?”spuse un gandacel

-“Ce se intampla aici?” intreba altul

-“Unde s-a dus?” intreba al treilea

Dar nimeni nu avea nici un raspuns. Toti erau in incurcatura.

Intr-un final unul din gandacei, lider in colonie, si-a adunat prietenii impreunasi le-a spus:

-“Am o idee. Urmatorul care se va sui pe tulpina de nufar trebuie sa promita ca se va intoarce inapoi sa ne povesteasca unde s-a dus si de ce”

-“Promitem” au spus solemn ceilalti

Intr-o zi de primavara, nu la mult timp dupa aceasta intamplare, chiar acest gandac de apa ( cel care a venit cu propunerea ) s-a trezit atras de tulpina de nufar. Si pana sa inteleaga ce se intampla , sus, sus, sus a ajuns la suprafata lacului si a cazut pe o frunza verde , de nufa. Obosit fiind de aceasta calatorie , gandacelul a adormi.

Cand s-a trezit, a privit in jur surprins. Nu-I venea sa creada ce vedea. In plus o schimbare senzationala se produsese cu vechiul sau corp. Miscandu-se a vazut ca i-au crescut patru aripi arginti si o coada lunga si gratioasa. A simtit un impuls sa miste din aripi. Caldura soarelui a uscat repede noul trup si cand a miscat din nou aripile a constatat cu uimire ca s-a ridicat deasupra apei. Gandacelul de apa se transformase intr-o libelula.

A zuburat plin de bucurie prin aer. Era atat de incantat de noul mediu. Dupa un timp , obosit s-a oprit iar pe o frunza de nufar si privind in jos spre apa lacului si-a adus aminte de promisiunea facuta prietenilor lui. “Probabil ca acestia se intreaba ce s-a intamplat cu mine” s-a gandit el.

Fara a sta prea mult pe ganduri s-a avantat spre suprafata lacului , dar surpriza nu a putut intra in apa. Frumoasele lui aripi nu-I dadeau voie. Acum nu mai era un gandacel de apa , ci o libelula. Nu mai putea intra in apa.

“ Nu mai pot intra in apa” isi spuse el descuraja. “ Am incercat si am tot incercat, dar nu-mi pot tine promisiunea. Dar oricum chiar daca as reusi sa intru in apa, oare prietenii mei m-ar mai recunoaste cu aceste aripi arginti si cu coada mea lunga ? Cred ca tot ce pot face este sa astept pana cand vor devenii si ei libelule. Atunci vor intelege ce s-a intamplat cu mine si unde m-am dus”

Si astfel libelula si-a intins aripile si plina de bucurie s-a avantat in minunata lume cu soare si aer.

Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.
Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, şi I-a zis: "Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti." Isus a întins mâna, S-a atins de el, şi a zis: "Da, vreau, fii curăţit!" Îndată a fost curăţită lepra lui.
Matei 8: 1-3

Ma intreb…referitor la omul care a simtit atingerea plina de compasiune a Domnului Isus. El si-a facut o singura data aparitia, a avut o singura cerere si a primit o atingere. Dar aceasta atingere i-a schimbat viata pentru totdeauna…
Ma intreb despre aces tom, pentru ca in timpul Noului Testament lepra era cea mai groaznica boala.
Aceasta boala topea trupul, umpalndu-l de ulcer si putrefactive. Degetele deveneau curbate si noduroase. Pielea se decolora si imprasitia duhoare in jur. In anumite forme de lepra se pierdeau degete, sau chiar intreaga mana sau picior. Lepra era moarte centimetru cu centimetru.
Consecintele sociale erau la fel de severe ca si cele fizice. Fiind considerat contagios, leprosul era trimis in carantina, fiind alungat intr-o colonie de leprosi.
In Scriptura lepra are insemnatare simbolica ca o superma exilare: infectat de o boala necrutatoare, respins de cei pe care-I cunostea, evitate de cei pe care nu-I cunostea, condamnat la un viitor pe care nu-l poate suporta…
Nu atingerea a vindecat boala, stii asta. Matei a fost foarte clar cand a mentionat ca declaratia si nu atingerea Domnului Isus l-a vindecat pe lepros: “Isus a întins mâna, S-a atins de el, şi a zis: "Da, vreau, fii curăţit!" Îndată a fost curăţită lepra lui. “
Infectia a fost alungata de cuvantul Domnului Isus.
Singuratatea insa a fost tratata prin atingerea Lui.
Domnul Isus a atins ceea ce era de neatens in aceasta lume.

Ancora pentru vremuri tulburi

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

TE IUBESC !

Copilul Meu, te iubesc mai mult decat ai sa-ntelegi vreodata.
Cand esti singur si neinteles, fara un gand macar de iubire, Eu langa tine clipa de clipa-ti ascult ruga fara rostire.
Lacrimi ti se aduna in inima, dar Eu cunosc toate bataile ei. Poveri te apasa uneori, pune-le pe umerii Mei.
Ai un secret ce ai vrea sa-l spui ? Sunt aici langa tine, Copilul Meu, si te iubesc. Mai mult decat ai sa intelegi vreodata !

De dor...

Draga mea, imi este uneori atat de dor de tine. O parte din sufletul meu a plecat acum 5 ani cu tine si o parte din sufletul tau a ramas la mine.
Te iubesc si abia astept sa te strang in brate

Smochin

Mai lasă-mă, Doamne, încă un an,
În frunza cea verde şi-amară
Să urce izvorul luminii prin ram,
Ca rodul dorit să apară.

Zadarnic am stat în pământul cel gras
Cu apele dulci lângă mine,
Căci seva cea vie în fructe n-am tras.
Mi-s frunzele goale de Tine…

A mea rădăcină de mult a pierdut
Dorinţa de-a creşte spre ape
Frumos, dar pustiu pe pământ am crescut
Şi-acum, umbre vin să mă-ngroape.

Cu ochiul Tău cauţi vreun fruct rumenit
În noaptea cea verde şi-adâncă,
Dar umbră şi umbră e tot ce-am rodit…
O, nu-mi blestema viaţa încă!

În inima mea de smochin fără rod
Mă plouă cu apa Ta vie!
Din lacrima crengii - durerii izvod
-La anul, smochine-or să fie!


Ca şi Rut

Ca şi Rut mă aplec spre pământ, mă ridic,
Să adun rodul Tău de pe-ogor, spic cu spic,
Om cu om, pentru Tine, fie bun, fie rău
-Orice boabă-i platită cu sângele Tau.

Secerişul e-ntins, spice multe mai cad,
Vreau s-alerg, să le strâng, iar când palmele-mi ard
Şi când snopul devine mai greu, tot mai greu,
Să le pun la picioarele Mirelui meu.


Uitare

N-am ştiut niciodată cât poate să doară
Bucuria uitării într-o minte de zdrenţe.
Crezând c-a-nvăţat în sfârşit să dispară,
Iubirea se cerne cu ploaia-n cadenţe.

Trotuarul îmi plânge-n baltoace triumful
-În ele mă vad şi mă sperii de moarte.
Uitarea iubirii m-aruncă-n adâncul
Care pe mine de mine încet mă desparte.


Fiu

Primeste-ma , Tata
Mi-e sufletul zob.
Din zarile toate,
de peste pamanturi si mari colindate,
averea ce-am strans
e pumnul de lacrimi
sfielnic adus...
Sunt lacrimi de rob.
Sunt lacrimi de lut.
Am pierdut
tot ce-a fost mai de pret...
am vandut
ce mi-ai dat
la diversi precupeti
si ma-ntorc sangerat
si descult...si sfarsit.
Nu mai vreau nimic
dacat
sa m-atingi cu-a Ta mana pe frunte
si sa stiu ca ma ierti
Doar atat.


Micime

Sunt atat de marunt,
ca un fir de par carunt
rasarit nedorit
sub coroana de rege a acestui pamant
Sunt atat de neinsemnat,
ca un fir de nisip
in nisipul necantarit si nemasurat
din desertul arzand.
Sunt o soapta slaba, un sunet
langa glasul de tunet
al marilor si oceanelor.
Nu se aude nici inima mea cum se zbate
in acelasi tic-tacdintre viata si moarte.
Sunt atat de marunt,
totusi Tu ma stii unde sunt
si-ntre mii de planete sau stele
ai ales sa iubesti bataia inimii mele.


Christ

Priveste-I mainile.
Au fost muscate
de ruginitul cui al urii tale¦
Amarul tot s-a strans in doua palme
ce-au inflorit iubirea in petale.
Priveste-I fruntea. Nu e-incununata
de-ai slavei lauri - lumea, doar, ii poarta;
tu n-ai ales sa-I dai o frunza vie,
ci-un spin uscat din viata ta cea moarta.
Priveste-I coasta si priveste-I ochii
Iubirea rastignita si-astazi plange.
Tu L-ai strapuns cu sulita durerii,
El ti-a raspuns cu apa si cu sange.


Dor

S-a stins in suflet dorul dupa Tine
Cum lacrima se strange-n pleoape-ntai
'Nainte sa-si reverse amaraciunea
Pe-obrajii arsi de ruga si tamai

Uscata-i viata in mine, prizoniera,
Imi crapa ca o coaja de pamant
Care a uitat demult ce e izvorul
Si-n care florile-au murit de mult.

Se scutura durerea-n frunze moarte
Din pomul de rugina ce am ajuns
Atata uscaciune e in mine
Si-atatea zlie goale-n traista am strans.

Mi-e dor de glasul Tau, Izvor de viata,
Sa stergi din suflet tot ce a durut,
Din Mana Ta sa sorb iar Apa Vie,
Sa-nvie dragostea de la-nceput.

Valentine's Day Card

DA-NE NOUA ASTAZI PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Ce declaratie de credinta ! Orice vrei Tu ca eu sa am , este ceea ce imi doresc.
In unele zile farfuria da pe deasupra. Dumnezeu tot ne da bucate, iar noi le savuram. O promovare. Un privilegiu. O prietenie. Un dar. O viata de har. O eternitate de bucurie.
Sunt momente cand suntem uimiti de bunatatea Lui Dumnezeu :
“Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el” Ps 23:5
Si apoi sunt acele zile cand, ei bine, cand trebuie sa mancam brocoli. Painea noastra cea de toate zilele poate fi reprezentata de lacrimi sau durere sau disciplina. Portia noastra poate include adversitate, la fel de bine ca si oportunitate.
Acest verset l-am avut in minte si seara trecuta la timpul devotational de familie. Mi-am chemat fetele la masa si am pus in fata fiecareia cate o farfurie, iar in mijlocul mesei am pus un platou cu ceva fructe, legume crude si cateva prajituri.
“In fiecare zi “ le-am explicat “ Dumnezeu prepara pentru noi o farfurie cu experiente. Ce v-ar place cel mai mult sa aveti pe farfurie ?”
Raspunsul a fost simplu. Fata cea mare a pus pe farfuria ei trei prajituri. Unele zile chiar sunt asa. Unele zile sunt “zile de ciocolata”. Multe insa nu-s. Uneori pe farfuria noastra nu gasim nimic decat legume – o jumatate de ceapa, cateva bucati de telina si morcovi . In mod evident Dumnezeu stie ca avem nevoie de ceva putere si , este adevarat ca portia s-ar putea sa fie greu de inghitit, dar oare nu este pentru binele nostru ? In majoritarea zilelor avem cate putin din fiecare. Legume , care sunt sanatoase, dar nu tocmai gustoase. Fructe , care sunt mai bune la gust si ne plac. Si chiar prajituri care aduc foarte putin pentru nutritie, dar fac foarte mult pentru atitudine.
Toate sunt importante si toate sunt de la Dumnezeu.
Data viitoare cand pe farfuria ta va fi mai mult brocolii decat placinta cu mere, adu-ti aminte cine a preparat masa. Si data viitoare cand pe farfuria ta se gaseste ceva greu de inghitit, vorbeste despre asta cu Dumnezeu. Domnul Isus a facut-o. In gradina Ghetimani s-a rugat : "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu." Matei 26:39
Pana si Domnul Isus a primit o portie care I s-a parut prea grea de inghitit. Dar cu ajutorul Lui Dumnezeu a reusit. Si cu ajutorul Lui Dumnezeu si tu vei reusi.

( dupa Max Lucado )