Gandaceii de apa si libelulele

Jos sub suprafata unul lac linistit locuia o mica colonie de gandacei de apa.. Era o colonie fericita, traind departe de lumina soarelui. De foarte multe luni gandaceii erau foarte ocupati scormonind in namolul de pe fundul lacului.

Totusi ei au observat ca din cand in cand cineva din colonia lor isi pierdea interesul fata de ceea ce se intampla in colonie. Ajungea sa se agate de tuplina unui nufar si incet incet urca pe el . Si de atunci nu-l mai vedea nimeni.

-“Priviti” a strigat unul din gandacei “unul din colonia noastra s-a suit pe tulpina de nufar. Oare unde se duce”.

Sus,sus,sus urca gandacelul incet. Si chiar cand ei in priveau a disparut la suprafata apei. Prietenii lui au asteptat, si au asteptat, dar el nu s-a mai intors.

-“Ati vazut ?”spuse un gandacel

-“Ce se intampla aici?” intreba altul

-“Unde s-a dus?” intreba al treilea

Dar nimeni nu avea nici un raspuns. Toti erau in incurcatura.

Intr-un final unul din gandacei, lider in colonie, si-a adunat prietenii impreunasi le-a spus:

-“Am o idee. Urmatorul care se va sui pe tulpina de nufar trebuie sa promita ca se va intoarce inapoi sa ne povesteasca unde s-a dus si de ce”

-“Promitem” au spus solemn ceilalti

Intr-o zi de primavara, nu la mult timp dupa aceasta intamplare, chiar acest gandac de apa ( cel care a venit cu propunerea ) s-a trezit atras de tulpina de nufar. Si pana sa inteleaga ce se intampla , sus, sus, sus a ajuns la suprafata lacului si a cazut pe o frunza verde , de nufa. Obosit fiind de aceasta calatorie , gandacelul a adormi.

Cand s-a trezit, a privit in jur surprins. Nu-I venea sa creada ce vedea. In plus o schimbare senzationala se produsese cu vechiul sau corp. Miscandu-se a vazut ca i-au crescut patru aripi arginti si o coada lunga si gratioasa. A simtit un impuls sa miste din aripi. Caldura soarelui a uscat repede noul trup si cand a miscat din nou aripile a constatat cu uimire ca s-a ridicat deasupra apei. Gandacelul de apa se transformase intr-o libelula.

A zuburat plin de bucurie prin aer. Era atat de incantat de noul mediu. Dupa un timp , obosit s-a oprit iar pe o frunza de nufar si privind in jos spre apa lacului si-a adus aminte de promisiunea facuta prietenilor lui. “Probabil ca acestia se intreaba ce s-a intamplat cu mine” s-a gandit el.

Fara a sta prea mult pe ganduri s-a avantat spre suprafata lacului , dar surpriza nu a putut intra in apa. Frumoasele lui aripi nu-I dadeau voie. Acum nu mai era un gandacel de apa , ci o libelula. Nu mai putea intra in apa.

“ Nu mai pot intra in apa” isi spuse el descuraja. “ Am incercat si am tot incercat, dar nu-mi pot tine promisiunea. Dar oricum chiar daca as reusi sa intru in apa, oare prietenii mei m-ar mai recunoaste cu aceste aripi arginti si cu coada mea lunga ? Cred ca tot ce pot face este sa astept pana cand vor devenii si ei libelule. Atunci vor intelege ce s-a intamplat cu mine si unde m-am dus”

Si astfel libelula si-a intins aripile si plina de bucurie s-a avantat in minunata lume cu soare si aer.